Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice (cunoscută şi drept Legea falimentului personal) urmează să intre în vigoare la data de 1 august 2017. În esenţă, actul normativ prevede că insolvenţa persoanelor fizice va putea fi soluţionată în trei moduri: pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau prin procedură simplificată.

Insolvenţa pe bază de plan de rambursare a datoriilor este o procedură administrativă, nu judiciară, iar aceasta se va putea aplica atunci când persoanele fizice nu mai pot să-şi plătească datoriile şi situaţia lor financiară nu este compromisă în mod iremediabil. Cuantumul minim al datoriilor va trebui să totalizeze minimum 15 salarii minime pe economie.

Insolvenţa prin lichidare de active va putea fi cerută atunci când situaţia financiară a persoanei în cauză este iremediabil compromisă, iar procedura pe baza planului de rambursare nu poate fi îndeplinită.

În ceea ce priveşte procedura simplificată de insolvenţă, aceasta va fi accesibilă dacă suma totală a datoriilor persoanei fizice este de cel mult zece salarii minime pe economie, iar aceasta nu are bunuri sau venituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total ori cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Pentru a se putea pune în practică, Legea nr. 151/2015 are nevoie şi de norme de aplicare, motiv pentru care astăzi, pe ordinea de zi a ședinței Executivului, a figurat, printre altele, proiectul de hotărâre de Guvern pentru aprobarea acestor reguli, pe care membrii Executivului tocmai l-au adoptat. Propunerea de act normativ a fost în dezbatere publică atât în 2015, cât și în 2016. În principal, proiectul aduce lămuriri suplimentare pentru cele trei moduri de soluţionare a falimentului personal.

Proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice se aplica însă tot de la 1 august 2017.

Insolvabilii ar fi putut să aibă interdicţie la vânzarea bunurilor şi acces restricţionat la conturi

Conform reglementărilor propuse iniţial în 2015, dar care nu se regăsesc în cele propuse în 2016, în cazul în care cererea de deschidere a procedurilor era admisă de comisia de insolvenţă, instituţia putea impune debitorului anumite măsuri provizorii care să-i conserve averea. Concret, măsurile provizorii puteau include, dar nu erau limitate la:

  • restricţionarea accesului debitorului la conturile bancare şi la instrumentele de plată ataşate acestora;
  • restricţionarea accesului debitorului la platformele de internet banking;
  • comunicarea de instrucţiuni către instituţiile de credit la care debitorul are conturi deschise cu privire la modul cum urmau să se desfăşoare tranzacţiile pe cont;
  • interdicţia vânzării de bunuri mobile şi/sau imobile şi înscrierea interdicţiei în registrele de publicitate.

“Măsurile provizorii pot fi prelungite atunci când premisele pentru impunerea lor există în continuare”, se mai preciza în proiectul de act normativ publicat în 2015.

Dispoziţiile propuse iniţial, care au fost eliminate între timp din proiectul normelor, mai prevedeau că băncile la care debitorul are deschise conturi urmau să fie înştiinţate printr-o notificare despre măsurile impuse în cadrul procedurii de insolvenţă. Spre exemplu, băncile urmau să fie informate despre limitarea dreptului de dispoziţie al debitorului asupra sumelor găsite în respectivele conturi, modalitatea de utilizare a sumelor, destinaţia lor sau orice alt aspect similar.