În Legea nr. 151/2015, care ar trebui să intre în vigoare de la 1 august și care le va permite datornicilor să se redreseze financiar și chiar să scape de unele dintre datorii, sunt prevăzute trei proceduri de insolvență: prima este cea prin plan de rambursare a datoriilor,  a doua este cea prin lichidare de active, despre care o să vorbim astăzi, iar cea de-a treia este o procedură simplificată, care se va aplica doar anumitor datornici.

Pentru început, iată cum definește legea procedura de insolvență prin lichidare de active: „procedură judiciară de insolvență prin lichidare de active este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credință în vederea valorificării bunurilor și/sau a veniturilor urmăribile ale acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale”.

1. Cum și în ce situații ajunge insolventul în instanță pentru lichidarea activelor?

În primul rând, nimeni nu-l obligă pe datornicul insolvent să intre într-o astfel de procedură. Pentru a intra în insolvența prin lichidarea activelor, datornicul/creditorul său face o cerere instanței de care aparține cu domiciliul. Procedura se deschide în următoarele situații:

  • la cererea debitorului aflat în insolvență: dacă situația sa financiară este iremediabil compromisă; dacă cererea sa de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă de comisia de insolvență, cu propunerea de deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active; dacă niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau, după caz, confirmat de instanța judecătorească sau dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive ce nu îi sunt imputabile;
  • la cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului (atenție! nu e vorba de a forța datornicul să intre în procedură);
  • la cererea tuturor creditorilor, dacă planul nu a fost adus la îndeplinire din motive imputabile debitorului.

2. Dacă instanța aprobă cererea, datornicul nu mai dispune în legătură cu bunurile sale

Dacă se admite cererea, prima consecință este că datornicul care intră în insolvență nu mai are dreptul să decidă ce face cu bunurile sale și nici cu veniturile ce pot fi urmărite (nu toate bunurile și veniturile vor putea fi scoase la vânzare). Dar, de asemenea, se vor suspenda automat toate executările silite care-l vizează. Lichidatorul judiciar va începe să facă un inventar al bunurilor și veniturilor datornicului, îi va anunța pe creditori despre deschiderea procedurii și va face calculul datoriilor și al sumelor ce ar putea fi scoase din averea debitorului pentru a acoperi aceste datorii.

3. Ce obligații are datornicul pe durata procedurii

Datornicul care a intrat într-o procedură de insolvență prin lichidare de active va trebui să coopereze permanent cu instanța de judecată și cu cel care a fost desemnat lichidator. Întrucât, înainte de toate, datornicului îi va fi stabilită o sumă ce ar trebui să acopere nevoile sale de trai, orice sume de bani pe care el le va primi și vor depăși această sumă lunară vor trebui virate într-un cont special (contul de lichidare). Practic, în afară de suma aprobată pentru nevoile datornicului și familiei sale, totul va intra în acel cont, inclusiv donații, moșteniri și alte câștiguri obținute. Datornicul va fi obligat să lucreze și să facă tot posibilul să nu-și piardă locul de muncă, plus că nu va putea să mai facă alte împrumuturi decât pentru nevoi urgente (spre exemplu, o operație de care depinde viața sa ori a altui membru al familiei).

4. Lichidatorul vinde tot ceea ce se poate vinde, conform legii

Odată ce face inventarul, lichidatorul începe să facă demersurile pentru a valorifica toate bunurile care pot fi vândute. De asemenea, dacă a încercat să vândă un bun și tot nu a reușit (pe perioada a doi ani de zile), atunci lichidatorul poate să apeleze la un tip mai special de dare în plată. Mai exact, îi va întreba pe creditori dacă vor să ia bunul în schimbul datoriei pe care insolventul o are la aceștia. Totuși, în funcție de situație, nu se va ajunge întotdeauna la vânzarea singurei locuințe a datornicului și familiei sale.

5. Ce se întâmplă după ce se trage linia și mai rămân datorii?

După ce a vândut tot ce se putea vinde, conform legii, lichidatorul face un raport final, raport ce va putea fi contestat de creditori, dar care va servi, într-o formă sau alta, la închiderea procedurii de insolvență. E foarte posibil însă ca sumele de bani pe care le-a obținut din vânzarea bunurilor, adunate cu toate veniturile urmăribile ale datornicului, să nu acopere suma totală pe care o datorează insolventul creditorilor săi. Dacă va fi cazul de așa ceva, după ce se închide procedura de către instanță, datornicul va putea face o cerere de eliberare de datoriile reziduale (adică de datoriile care au mai rămas).

6. Datornicul va fi supravegheat în perioada de după închiderea procedurii

Potrivit legii, închiderea procedurii nu va însemna automat și stingerea datoriilor rămase. Dacă datornicul cere instanței să scape de datoriile rămase, atunci va urma o perioadă de timp în care va fi supravegheat de o comisie de insolvență. El va trebui să achite în continuare anumite sume de bani și va avea anumite limitări stricte.

Dacă după un an de la închiderea procedurii, datornicul va fi acoperit măcar 50% din valoarea totală a datoriilor, datornicul va putea obține eliberarea de datoriile rămase. Dacă după trei ani, datornicul va fi acoperit măcar 40% din valoarea datoriilor, el va putea să scape definitiv de ce a mai rămas. Practic, cei cu datorii foarte mari nu trebuie să-și facă speranțe că vor putea scăpa definitiv de ele cât ar bate din palme, ci în perioade destul de lungi de timp – chiar mai lungi de trei ani de zile. În plus, dacă nu respectă obligațiile impuse, ei nu vor putea să scape niciodată de toate datoriile acumulate.